Smaraldul: nestemata căreia nimeni nu i-a rezistat

Roma, 1962. Un bărbat pășește în boutique-ul unei faimoase case de bijuterii de pe Via Condotti, la braț cu cea mai faimoasă femeie din lume. A prevenit-o „să se stăpânească" și și-a fixat o limită de 100.000 de dolari. Un plan cuminte, care ține exact până în clipa în care bijutierul le prezintă două seturi de smaralde.

Ne vom întoarce la acest moment. Deocamdată, e de ajuns să știm că bărbatul este Richard Burton și că nu a avut nicio șansă: nici în fața lui Elizabeth Taylor, nici în fața acestui verde fascinant.

Regina care a început totul

Povestea smaraldului începe cu mai bine de 3.000 de ani în urmă, în sud-estul Egiptului. Secole la rând, egipteni, greci și romani au lucrat în minele de acolo, pe un munte pe care romanii l-au numit Mons Smaragdus (Muntele Smarald).

Un singur nume a rămas de atunci legat de acele pietre: Cleopatra. Purta smaralde ca să-și arate bogăția, prestigiul și puterea. Înțelesese ceea ce fiecare posesor de mai târziu avea să redescopere: smaraldul nu doar îl împodobește pe cel care îl poartă, ci vorbește în numele lui.

Roma a luat piatra și i-a închinat-o lui Venus, zeița iubirii și a frumuseții. În secolul I d.Hr., învățatul roman Plinius cel Bătrân a descris-o în lucrarea sa Historia Naturalis în câteva  cuvinte rămase neegalate: „nu există verde mai verde".

Ce este, de fapt, acest verde?

Plinius cel Bătrân nu avea de unde să știe de ce este smaraldul atât de verde. Știința ne-a dat între timp răspunsul: smaraldul este varietatea verde a mineralului beril, iar culoarea sa se datorează prezenței unor cantități infime de crom și, uneori, de vanadiu. Este de ajuns o urmă dintr-un asemenea element pentru ca un cristal incolor să devină piatra care continuă să fascineze și astăzi.

Nu orice beril verde poate fi numit smarald. Culoarea sa variază de la verde-albăstrui la verde-gălbui, însă, atunci când nuanța devine prea gălbuie sau prea albăstruie, piatra este clasificată drept o altă varietate de beril.

Cele mai apreciate smaralde se încadrează într-un interval restrâns: o nuanță de la verde-albăstrui la verde pur, o saturație intensă și un ton echilibrat, nici prea închis, nici prea deschis. Exemplarele de cea mai bună calitate se disting printr-o transparență ridicată și printr-o culoare distribuită uniform, fără colour zoning vizibil.

Împăratul care a scris pe el

Fascinația pentru smarald nu a rămas între granițele lumii antice. În secolul al XVI-lea, exploratorii spanioli care au invadat Lumea Nouă au luat cu ei smaralde din teritoriul de astăzi al Columbiei. Pietrele nu erau o noutate pentru cei care le-au pierdut, incașii le foloseau de 500 de ani în bijuterii și în ceremoniile lor religioase.

Spaniolii descoperiseră verdele care a rămas, până astăzi, reperul pentru toate celelalte  smaralde. Columbia este în continuare cea mai renumită sursă de smaralde de înaltă calitate și, deși între timp i s-au alăturat Brazilia, Zambia și Zimbabwe, exemplarele columbiene rămân etalonul. Ele sunt descrise ca având un verde mai cald și mai intens, în timp ce smaraldele din Zambia tind spre tonuri mai reci, ușor albăstrui, deși caracteristicile celor două surse se suprapun adesea.

Din Spania, smaraldul și-a continuat drumul spre răsărit. Conchistadorii le-au oferit smaralde mogulilor din India pentru a le câștiga bunăvoința , iar India s-a îndrăgostit mai tare decât oricine Acolo, smaraldul a ajuns să fie prețuit mai mult decât diamantul, iar arta lapidară a atins o măiestrie pe care meșterii indieni o păstrează până astăzi. Această prețuire a mers atât de departe, încât pe suprafața unei astfel de pietre a fost gravată o rugăciune.

Mogul Mughal Emerald cântărește 217,80 carate și măsoară puțin peste cinci centimetri. Pe una dintre fețe sunt gravate inscripții de rugăciune în scrierea Naskh. Pe cealaltă, piatra înflorește: o rozetă centrală, flori de mac și vrejuri de frunze. Astăzi se află la Muzeul de Artă Islamică din Doha.

Actrița care și-a făcut socotelile

Să ne întoarcem, așadar, la Roma.

Elizabeth Taylor se afla acolo pentru filmările la Cleopatra, iar în pauzele dintre filmări devenise o prezența frecventă in renumita casă de bijuterii. Filmul purta numele reginei, iar în fața actriței se afla piatra acesteia. Cele mai speciale piese erau prezentate într-o camera aparte, in care vizitatorul obișnuit nu avea acces.  Acolo s-a încheiat povestea limitei de 100.000 de dolari.

Dintre cele două coliere cu smaralde, cel mai mic avea un pandantiv detașabil, care putea fi purtat și ca broșă. Taylor a remarcat, cu o logică impecabilă, că Burton ar primi astfel două bijuterii la prețul uneia singure.

Broșa, cu smaraldul ei de 23,44 carate, a devenit darul de logodnă. Colierul, alcătuit din șaisprezece smaralde cu tăietură în trepte, însumând 60,5 carate, a fost darul de nuntă. În ziua căsătoriei, Elizabeth Taylor a purtat o rochie din șifon galben ca narcisa, zambile și lăcrămioare în păr și smaraldul prins de rochie.

Jardin, grădina ascunsă a smaraldului

Dincolo de culoare, smaraldul ascunde o trăsătură care îl deosebește de toate celelalte mari pietre prețioase.

Privit îndeaproape, un smarald se dovedește locuit. Spre deosebire de alte varietăți ale berilului, el este încadrat de gemologi în categoria pietrelor de tip III, ceea ce înseamnă că prezența incluziunilor și a fisurilor care ajung până la suprafață este considerată firească.

Împreună, ele alcătuiesc un peisaj delicat, asemănător mușchiului, pe care gemologia îl numește jardin, cuvântul francez pentru „grădină". Departe de a fi socotite un defect, aceste urme fac parte din identitatea pietrei. Un smarald fără incluziuni vizibile cu ochiul liber este de o raritate excepțională și, ar spune mulți dintre cei care îl iubesc, ceva mai puțin viu.

Tocmai această grădină explică felul în care este îngrijit un smarald. Piatra nu este niciodată tratată termic pentru a-i spori frumusețea; majoritatea smaraldelor sunt, în schimb, uleiate, prin  tradiție cu ulei de cedru, care le sporește claritatea și le conferă stabilitate structurală. Este o practică îndelungată și larg acceptată în lumea pietrelor prețioase.

Menit să fie purtat

Reginele și împărații i-au dat smaraldului legenda, însă piatra aceasta nu a fost niciodată menită să fie admirată de la distanță. A fost menită să fie purtată.

Smaraldul are, prin tradiție, momentele lui. Smaraldul este piatra lunii mai și darul care marchează aniversarea a douăzeci și a treizeci și cinci de ani de căsătorie. Verdele lui evocă de secole primăvara, creșterea, renașterea și începutul, ceea ce îl face un dar firesc pentru clipele în care o viață întoarce pagina. O veche credință spunea chiar că poate dezvălui dacă făgăduielile unui îndrăgostit sunt sincere.

Un smarald din colecția Casiani

Una dintre creațiile Casiani este un colier rafinat, creat cu o lungime elegantă, astfel încât să se așeze exact așa cum trebuie. Suspendat de un lanț continuu din aur alb de 18 k, de tip „rivière”, decorat cu o succesiune gradată de diamante (total 10.95 cts.) tăiate în formă de pară, se remarcă un pandantiv impunător, cu un smarald de 17.01 carate în formă de pară de un verde intens, ce emană o viața interioară. Privește în el și grădina e acolo, plutind chiar sub suprafață, aceeași semnătură discretă pe care a purtat-o fiecare mare smarald.

Nimic din jurul lui nu-i tulbură prezența, diamantele nu-i atenuează strălucirea. La gatul purtatoarei, atrage privirea înaintea oricărui alt detaliu, așa cum o fac smaraldele încă de pe vremea Cleopatrei.

Cum se îngrijește un smarald

A purta bine un smarald înseamnă a-i cunoaște firea. Cu o duritate de 7,5–8 pe scara Mohs și o rezistență moderată spre bună, el cere totuși mai multă atenție decât rubinul sau safirul. Explicația se află în incluziunile și fisurile care îi alcătuiesc grădina.

Căldura poate accentua fisurile pe care piatra le poartă deja, iar expunerea îndelungată la lumină și substanțele chimice pot altera uleiurile care le umplu. Din același motiv, curățarea cu ultrasunete sau cu abur nu este recomandată,  vibrațiile pot slăbi o piatră fisurată, iar aburul poate elimina uleiul din interiorul ei.

Ceea ce îi priește unui smarald este de o simplitate aproape dezarmantă:  apă călduță, săpun delicat și o mână blândă.

Povestea merge mai departe

Un smarald bine îngrijit își păstrează frumusețea generații la rând. O regină l-a purtat pentru a fi ascultată, un împărat i-a încredințat rugăciunile sale, iar una dintre cele mai faimoase actrițe ale lumii l-a ales pentru ziua nunții. Apoi ajunge în mâinile tale: îl privești pentru prima oară, te pierzi în adâncul acestui verde și înțelegi, asemenea tuturor celor dinainte, că nu mai ai niciun argument.